Cine nu se bucură de sosirea vacanţei, de clipele de libertate, de regăsire şi de visare. Eu o mărturisesc cu gând limpede. Îmi doresc să petrec clipe de linişte şi de visare. Mă tulbură gândul de a mai scrie ceva, chiar de a tipări placheta de versuri ce zace undeva însertarul lacrimii mele. Dar voi putea oare să-mi împlinesc acest vis ? Dar economiile, dar invidiile şi bârfele, dar durerile celor … avizaţi ? Să mai văd ! Le-am recitit – poeziile – şi parcă vor ceva. Dar până atunci vă reţin atenţia cu versurile de mai jos care nu-mi aparţin. Au fost scrise de vreun însingurat în clipe de amară decepţie, dar „sună” bine. Printre „manuscrisele” mele din calculator am găsit şi versurile acestea, nesemnate, scrise desigur pentru a fi incluse în „Caietul literar” de vreun elev. Poate atunci nu mi-au plăcut, poate am bănuit că sunt plagiate, ceea ce e posibil. Dar mie-mi plac şi de aceea le recomand iubitorilor de poezie. Citiţi-le cu atenţie şi ghiciţi freamătul sufletului celui (celei) ce le-a scris. Nu vi se pare că o fărâmă din sufletul vostru freamătă de emoţie şi adevărată simţire ?
Deşi nu sunt un împătimit al internetului, navighez uneori pentru a găsi materiale trebuitoare pentru redactareadocumentelor didactice.Şi nu mică mi-a fost surpriza când am văzut că multe pagini webromâneşti, chiar site-uri ale unor instituţii pretenţioase, nu respectă o tehnoredactare românească cât de cât corectă.Mă refer la lipsa diacriticelor din textele redactate, lipsă care constituie o abatere gravă de la normele literare ale limbii române. Ştim că limba română are la bază o scriere fonetică şi foloseşte câteva semne diacritice pentru diferenţierea unor sunete ale limbii noastre: î, ă, â, ş şi ţ.Nici nu sunt multe în raport cu alte limbi precum poloneza, sârba, croata şi altele. Chiar aceste limbi nu renunţă la aceste diacritice. Să nu mai vorbim de limbile cu alfabet ideomatic precum araba, chineza, japoneza, etc. Şi atunci noi de ce suntem mai catolici decât papa ? De ce nu folosim alfabetul la care au trudit înaintaşii noştri, Titu Maiorescu în primul rând. Unii motivează prin apropierea de alfabetul internaţionalizat al limbii engleze, prin lipsa unei configurări corecte a calculatorului, dar cei mai mulţi motivează prin ignoranţă şi prostie. „Mai lasă-mă cu astea!” – îmi zicea un „expert” în calculatoare, dar care nu ştie nici să scrie româneşte bine, deşi e mare bos. Nici aroganţa celor tineri nu o înţeleg, cu atât mai puţin pe „specialişti”. Nu credeţi că prea multe concesii facem străinilor, dacă nici limba strămoşească nu ne-o respectăm ? Aş da câteva mostre pentru a ilustra ştirbirea limbii noastre. Iată una de la cei care ar trebui să constituie un model educativ: pagina site-ului de la ISJ ARAD. Nu se respectă diacriticele nici în titlul paginii, ca să nu mai vorbim de felul în care e redactat citatul, şi-mi imaginez că pagina e realizată de un specialist al ISJ Arad. Nu credeţi că se răsuceşte Iorga în mormânt când vede cum scrieţi româneşte ? Va urma !
Mai bine să vă reţin atenţia cu versurile elevei Tol Anamaria decât să-mi pierd vremea cu inepţiile celor care au uitat şi bunul simţ al respectului pentru limba noastră „ca un fagure de miere” în stupul căreia au năpădit viespile şi o mutilează. Doamne dă-le minte !
La margine de cer
Mă-mbracă gândul pustiit,
Alunecând din lanţuri grele;Mă-ntreabă pentru ce-am venit Rătăcitor, privind la stele? Încearcă să-mi aducă-aminteCă-s om, un călător spre zare, Cătând, zidind în vers cuvinte,Lăsându-mi flacăra să zboare. Rămâne-o margine de cer, Un vag cămin, o zămislire,Pe care cu ardoare-o cer În dorul meu spre fericire. Şi nu ştiu, fost-am înţelesCu toate gândurile mele... Din cerul meu afară ies, Alunecând din lanţuri grele.
Tol Anamaria - cl. a XII-a C
Prof. Pogan Mihai - Grupul Şcolar Industrial Sebiş
