Gânduri negre

Începe şcoala ?
 

A sosit şi 1 septembrie, dată la care, conform tradiţiei şcolii româneşti, dascălii, aceşti slujitori ai spiritului omenesc, se întorc la datorie. Pe coridoare şi în cancelarie se aud glasuri vesele, odihnite, chiar dacă şi anul acesta canicula prelungită ne-a indispus. Dar despre ce tradiţie vorbesc eu ? Mai respectă cineva azi în şcoală, şi nu numai, ceea ce numim moralitate, continuitate, consecvenţă, perseverenţă – principii fundamentale ale pedagogiei ?! Parcă în mod voit, dar mai ales prin „indicaţiile preţioase” ce vin din Uniunea Europeană, totul e pus sub semnul liberului arbitru, dacă nu lăsat la voia întâmplării sau interesului meschin.. Asta dacă nu ne dau sfaturi politicienii, ce consideră mai nou că a venit şi rândul profesorilor să facă sacrificii băneşti, că doar ne aflăm în toiul crizei. Şi nu ne-o spun direct, cum ar fi omeneşte, ci mişeleşte, tocmai acum la început de an şcolar. Nici mai mult, nici mai puţin, se zvoneşte că şcoala va începe cu zece zile mai târziu, spre bucuria copiilor, dar şi spre satisfacţia unor politicieni care s-au gândit cum să mai facă nişte economii furând din salariul profesorilor. Şi cred că acesta e doar începutul. Sau e şi aceasta o manipulare a profesorilor în pragul alegerilor prezidenţiale, cum s-a mai întâmplat ? Nu mai bine ne spuneau cu cât ne jăcmănesc şi să nu afecteze imaginea începutului şcolii. Cred că am fi acceptat o asemenea formulă, în naivitatea noastră, că doar nu suntem pentru prima dată fraieriți, minţiţi şi umiliţi. Pentru cei de sus nu contează că se perturbă grav programa şcolară şi aşa prea încărcată şi confuză în „alternativele” ei interesate. La învăţământ toată lumea se pricepe şi ce dacă mai stăm puţin pe acasă, fără bani, desigur. Şi asta nu e tot: de la inspectorate se stabileşte pentru fiecare şcoală câte posturi să dispară, tot pentru economii. Şi cei mai afectaţi sunt profesorii tineri, care şi aşa au un salariu de mizerie. Şi mai e ceva sfânt în lumea de azi ? Ne aşteaptă zile triste şi grele, dragi colegi !

Prof. Pogan Mihai

Odă (în metru antic) de M. Eminescu - recită Adrian Păunescu

Dor de Eminescu
Vezi mai multe video Diverse

Meditaţii lirice

Gând de vacanţă

Copilă cu ochi negri, înlăcrimaţi şi trişti,

Cum poţi în lumea asta haină să rezişti ?

Când toţi te vând, te mustră fără milă,

Ca pe-o unealtă prea simplă şi docilă.

Aici în ţara asta frumoasă-ţi este bine,

Iar tu să pribegeşti prin ţările străine ?

Să fii umilă slugă pentru acei bogaţi,

Să laşi acasă-n lacrimi părinţii tăi şi fraţi ?

Să nu ai oare parte de visul de vacanţă,

De cânt şi bucurie în marea ta speranţă ?

Să nu asculţi glas dulce la recele izvor,

Ai tăi să sufere-n tăcere după al lor odor ?

Să nu auzi cum cântă mii păsărele-n crâng

Şi doina românaşii la coasă cum şi-o plâng ?

Să nu asculţi tăcută al mării val spre sară.

Când soarele apune, ca-n zori iar să răsară.

Nu te pleca, copilă, la glasul celui rău,

Iubeşte, de se poate, mai mult ce e al tău.

Prof. Pogan Mihai

Un alt slideshow cu Moneasa

Eminescu - Glosă

more about "Eminescu - Glossa.wmv", posted with vodpod

Îmagini cu Moneasa - Slide

Bacalaureat de ... doi lei

Abia s-au stins emoţiile bacalaureatului de anul acesta şi ar fi, cred, momentul unei retrospective. Evenimentul a debutat sub aceeaşi marcă a incertitudinilor în privinţa examinatorilor: că e criză, că nu sunt bani pentru o plată onorabilă a profesorilor examinatori, ca în final să fie puşi profesorii în faţa faptului împlinit - plătiţi pe jumătate în raport cu anul trecut, sau chiar mai puţin, dacă ţinem cont de impozitarea acestei brume de bani. Există o expresie românească ce se potriveşte aici: din nou guvernanţii „au făcut o treabă de doi … bani”. Dar să lăsăm banii la o parte şi s-o spunem curat: majoritatea profesorilor s-au dus la bacalaureat pentru că aşa le-a cerut conştiinţa de adevărat dascăl, devotaţi acestei nobile profesii, au făcut-o pentru elevii pe care i-au pregătit timp de patru ani şi care meritau să li se ofere o şansă. De aceea, chiar dacă iniţial nu m-am înscris pentru participare la bacalaureat, am acceptat la solicitarea inspectoratului, fără să pun problema banilor. Şi am făcut bine, căci la proba orală am fost extras pentru liceele arădene „Moise Nicoară” şi „Ghiba Birta”. Elevii au răspuns frumos, chiar dacă biletele de oral conţineau texte nonficţionale, cu aceiaşi itemi pentru toate biletele, itemi ce nu rare ori se potriveau ca nuca-n perete, nu aveau relevanţă pentru ideea şi specificul textului. Ba a mai existat şi un model dat de înalta comisie şi elevul trebuia să vorbească despre „obiectivitatea” sau „subiectivitatea” textului ca perspectivă narativă. Au fost cazuri, nu în comisia mea, când părinţii s-au revoltat pentru că profesorii au pus întrebări şi nu au lăsat elevii să vorbească, respectând tipicul. Absolut hilară situaţie şi atunci mai vorbesc „specialiştii” despre activizarea elevilor, când li se dau modele pe care trebuie doar să le reproducă – apropo şi la cărţile editate în acelaşi scop de aceiaşi „specialişti”, cu răspunsuri date la subiecte, cu sinteze bine gândite şi bine plătite. Mai simplu, elevul e îndemnat să copieze, nu să gândească, să dea răspunsuri originale, „subiective”. Aceeaşi situaţie şi la proba scrisă: subiect frumos, cu text din Blaga, cu eseu argumentativ despre iubire şi cu un eseu structurat despre un roman psihologic din perioada interbelică. Dar pentru corector – jale: subiecte copiate după diferite surse, parcă trase la serox, cu aceleaşi răspunsuri şablon furate de prin acele cărţi model despre care vorbeam. Şi atunci se ridică o voce ameninţătoare dinspre inspectorat: o să discutăm la toamnă cu cei care au dat note prea mari. Sfatul meu: mai bine ar discuta „specialiştii” între ei ce e de făcut ca bacalaureatul să fie un moment de mândrie pentru profesori şi elevi şi nu o treabă de … doi bani, cum a fost bacalaureatul şi anul acesta. Vacanţă plăcută ! Prof. Pogan Mihai