Circ de iarnă

Încă de la începutul școlii intuisem că anul acesta școlar ne va aduce tot felul de șicane, dar nu credeam că se va ajunge chiar la circul acesta în plină iarnă. Pe fondul unor alegeri așa-zis „trucate” s-au terminat banii și poporul trebuie să facă sacrificii. Pentru pliantele electorale azvârlite peste tot se găsesc bani, dar pentru salariile profesorilor, chiar reduse cu 15 la sută, nu mai sunt bani. Se apropie sărbătorile de iarnă și fiecare vrea să se bucure de sosirea lor, dar bietul român e hărțuit de circul politicienilor și de grija coșului zilnic. Fără pic de rușine urlă politicienii pe toate posturile de televiziune, doar-doar vor apuca iar ciolanul cel mai gras, iar poporul poate să crape. Iar profesorii să ia un concediu fără plată, că doar școala nu e „productivă” și poți să fii mare și fără să citești o carte în viața ta. E suficient să ai tupeu și să minți cu nerușinare. Cu asemenea mesaj despre școală, ne va fi tot mai greu. Că, oricum, sistemul de învățământ nu mai are nimic „organic”, românesc, totul fiind copiat și impus de U.E., condiționat de aceștia și mergând nu la esențe, ci la formalism. Așa vom avea o generație slab pregătită și ușor de manipulat - slugi la cei străini. Așa că, nici o bucurie nu-mi aduce această vacanță de iarnă, chiar dacă e mai mare și cu „recuperare” (Concediu fără plată cu recuperare – ce-o mai fi și asta). Nu mai am cuvinte și las „colindul” să vorbească.

Trist colind

Lerui ler, Domnului Doamne !

C-am pornit a corindare,

Să rostesc tristă cântare:

Să vă spun cu gând curat,

În țară ce s-o-ntâmplat …

Că stăpânii-s lacomi tare,

Săracii-s făr-de mâncare;

Că stăpânu-i mincinos,

Săracu-i făr-de folos.

În Grădină-s pomi uscați,

Oamenii-s tot supărați;

Zâmbetu-împietrit pe față -

Vai și-amar de ea viață !

Că n-ai, Doamne, ce să pui

Pe masa românului.

Țara arde, duhu-și dă,

Și domnii … se piaptănă.

Lerui ler, Domnului Doamne !

Că-n Grădina lui Ion

Străinu-i acuma domn;

Se strecoară, dă din coate,

Să mai fure cât ce poate.

Măi române, frățioare,

Întoarce-te la mioare,

La căsuță-n satul tău,

Lăudă-l pe Dumnezău,

Și-l uită pe strinul rău;

Să se ducă pe pustiu,

De nume să nu-i mai știu !

Să corindăm de Crăciun

La omu ̓ harnic și bun;

Și s-aducem mulțămire

Celui Deasupra de Fire –

Lerui ler, Domnului Doamne !

Ia aminte, Bade Ioane !

Toamna lirică

-->

Toamna sinceră şi blândă
 

Toamna se arată sinceră şi blândă,

Peste şesuri cerne frunza ei plăpândă;

Vântul lin adie cu un murmur viu,

Soarele mângâie cerul stacojiu.

Stau tăcut in iarba pală şi ascult izvorul,

De copilăria dulce mă subjugă dorul;

Izvor se prăvale cu lacrimi plângând,

De neprihănire mă subjug-un gând.

Se arată-n codri umbre mari şi reci,

Pe cărarea vieţi-mi nu vreau să mai treci;

Căci se grămădiră pe-a sufletului coarde -

Stranii deznădejdii, năvăliri de hoarde.

Toamna se arată sinceră şi blândă,

Cerne peste suflet vajnică osândă. 

Ana Balaci - Ce s-ar face inima? ..(fonoteca de aur 1973)
Vezi mai multe video din Muzica

Sebişul în imagini

Nuferi dalbi - Poezii Click & Speranţablog !

Săptămâna aceasta mi-a apărut o plachetă de versuri la Editura Gutenberg - Arad, în condiţii grafice deosebite. Titlul - Nuferi dalbi - este unul metaforic, pentru că am văzut în nufăr floarea ca expresie a purităţii, a idealului, a relaţiei intime dintre pământ şi cer, dintre ce e trecător şi ce e veşnic. Am adăugat intenţionat epitetul dalb cu evidentă nuanţă arhaică şi religioasă - apropo la colindul românesc - pentru a sugera ideea de profunzime, de puternică interiorizare, aşa cum cere o poezie, chiar dacă ea nu este chiar atât de originală. Oricum, poezia aceasta place iubitorilor de poezie măcar prin sinceritatea expresie şi simplitatea gândurilor. Place şi elevilor şi aceasta mă bucură mult, pentru că are un evident caracter educativ. Din motive financiare am tipărit doar 150 de volumaşe. Pentru cei care nu-şi pot procura placheta de versuri, am publicat-o pe blogul meu la adresa http://mhpogan.zice.ro/ Simplu, daţi click pe titlul acestui articol şi intraţi pe un alt blog al meu numit Speranţablog şi deschideţi pagina Nuferi dalbi. Lectură plăcută !

-->

Obsesii

 

Mă enervează pietrele

Ce stau cuminţi în colbul lor,

Strivite şi lovite de orice trecător.

Mă chinuie copacii

În sfânta demnitate-a lor,

Când rabdă greul iernilor.

Mă-ngândurează Cerul,

Când rabdă trăsnetul şi norul

Şi îşi presară peste noi Fiorul.

Mă obsedează oamenii,

Care-au uitat în neagra Zbuciumare

De cuminţenie, demnitate şi răbdare.

Prof. Pogan Mihai

Uimiri recente

Secuii vor autonomie ?

-->

Cu uimire şi indignare aflu, mai întâi din internet şi apoi de la Televiziune, că Ţinutul Secuiesc vrea autonomie. Cum adică ? Să se mai uite puţin prin istorie şi să afle, dacă se fac că nu ştiu, că ei au venit aici şi au fost acceptaţi de români, mai de voie, mai de nevoie. Au convieţuit cu noi destul de paşnic şi uneori folositor pentru ambele părţi şi acum vor să fie stăpâni în grădina altuia, pentru că asta nu este ţara lor, ci este România, ţara românilor. Şi de unde le-a venit ideea, cine-i îndeamnă la aşa ceva: să aibă stemă şi steag, administraţie proprie, la altul în ogradă. Ce tupeu ! Îi susţin, mai întâi, cei din U.E., cu ideile lor promotoare de interese economice în extindere spre est. Nu le ajunge „spaţiul vital” şi de aceea se uită peste gard la vecini. Şi vor, nici mai mult, nici mai puţin, să ne cucerească fără război, diplomatic. Secuii-maghiari mai sunt susţinuţi de politicienii noştri care au înrobit ţara cu împrumuturi şi acum ,,capitaliştii" ne pun condiţii, au devenit stăpânii noştri. Inclusiv ideea globalizării ei o susţin şi ne-o impun, iar alături de ea vine sora ei perfidă, autonomia. Ce înseamnă ea e clar: ruperea, sfărâmarea unităţii naţionale conform principiului „Divide et impera”, sau pe româneşte „Învrăjbeşte ca să domini”. I-aş ruga pe fraţii maghiari şi secui să stea cuminţi, pentru că românul e tolerant până la un punct şi apoi ştie să apere ceea ce e al său. Şi va lupta cum ştie el de veacuri să-şi păstreze patria întreagă, o Românie „dodoloaţă”, cum zicea L. Blaga. Dumnezeu să dea mintea de pe urmă politicienilor noşti !! Prof. Pogan Mihai

Gânduri negre

Începe şcoala ?
 

A sosit şi 1 septembrie, dată la care, conform tradiţiei şcolii româneşti, dascălii, aceşti slujitori ai spiritului omenesc, se întorc la datorie. Pe coridoare şi în cancelarie se aud glasuri vesele, odihnite, chiar dacă şi anul acesta canicula prelungită ne-a indispus. Dar despre ce tradiţie vorbesc eu ? Mai respectă cineva azi în şcoală, şi nu numai, ceea ce numim moralitate, continuitate, consecvenţă, perseverenţă – principii fundamentale ale pedagogiei ?! Parcă în mod voit, dar mai ales prin „indicaţiile preţioase” ce vin din Uniunea Europeană, totul e pus sub semnul liberului arbitru, dacă nu lăsat la voia întâmplării sau interesului meschin.. Asta dacă nu ne dau sfaturi politicienii, ce consideră mai nou că a venit şi rândul profesorilor să facă sacrificii băneşti, că doar ne aflăm în toiul crizei. Şi nu ne-o spun direct, cum ar fi omeneşte, ci mişeleşte, tocmai acum la început de an şcolar. Nici mai mult, nici mai puţin, se zvoneşte că şcoala va începe cu zece zile mai târziu, spre bucuria copiilor, dar şi spre satisfacţia unor politicieni care s-au gândit cum să mai facă nişte economii furând din salariul profesorilor. Şi cred că acesta e doar începutul. Sau e şi aceasta o manipulare a profesorilor în pragul alegerilor prezidenţiale, cum s-a mai întâmplat ? Nu mai bine ne spuneau cu cât ne jăcmănesc şi să nu afecteze imaginea începutului şcolii. Cred că am fi acceptat o asemenea formulă, în naivitatea noastră, că doar nu suntem pentru prima dată fraieriți, minţiţi şi umiliţi. Pentru cei de sus nu contează că se perturbă grav programa şcolară şi aşa prea încărcată şi confuză în „alternativele” ei interesate. La învăţământ toată lumea se pricepe şi ce dacă mai stăm puţin pe acasă, fără bani, desigur. Şi asta nu e tot: de la inspectorate se stabileşte pentru fiecare şcoală câte posturi să dispară, tot pentru economii. Şi cei mai afectaţi sunt profesorii tineri, care şi aşa au un salariu de mizerie. Şi mai e ceva sfânt în lumea de azi ? Ne aşteaptă zile triste şi grele, dragi colegi !

Prof. Pogan Mihai

Odă (în metru antic) de M. Eminescu - recită Adrian Păunescu

Dor de Eminescu
Vezi mai multe video Diverse

Meditaţii lirice

Gând de vacanţă

Copilă cu ochi negri, înlăcrimaţi şi trişti,

Cum poţi în lumea asta haină să rezişti ?

Când toţi te vând, te mustră fără milă,

Ca pe-o unealtă prea simplă şi docilă.

Aici în ţara asta frumoasă-ţi este bine,

Iar tu să pribegeşti prin ţările străine ?

Să fii umilă slugă pentru acei bogaţi,

Să laşi acasă-n lacrimi părinţii tăi şi fraţi ?

Să nu ai oare parte de visul de vacanţă,

De cânt şi bucurie în marea ta speranţă ?

Să nu asculţi glas dulce la recele izvor,

Ai tăi să sufere-n tăcere după al lor odor ?

Să nu auzi cum cântă mii păsărele-n crâng

Şi doina românaşii la coasă cum şi-o plâng ?

Să nu asculţi tăcută al mării val spre sară.

Când soarele apune, ca-n zori iar să răsară.

Nu te pleca, copilă, la glasul celui rău,

Iubeşte, de se poate, mai mult ce e al tău.

Prof. Pogan Mihai

Un alt slideshow cu Moneasa