marți, 15 decembrie 2009

Circ de iarnă

Încă de la începutul școlii intuisem că anul acesta școlar ne va aduce tot felul de șicane, dar nu credeam că se va ajunge chiar la circul acesta în plină iarnă. Pe fondul unor alegeri așa-zis „trucate” s-au terminat banii și poporul trebuie să facă sacrificii. Pentru pliantele electorale azvârlite peste tot se găsesc bani, dar pentru salariile profesorilor, chiar reduse cu 15 la sută, nu mai sunt bani. Se apropie sărbătorile de iarnă și fiecare vrea să se bucure de sosirea lor, dar bietul român e hărțuit de circul politicienilor și de grija coșului zilnic. Fără pic de rușine urlă politicienii pe toate posturile de televiziune, doar-doar vor apuca iar ciolanul cel mai gras, iar poporul poate să crape. Iar profesorii să ia un concediu fără plată, că doar școala nu e „productivă” și poți să fii mare și fără să citești o carte în viața ta. E suficient să ai tupeu și să minți cu nerușinare. Cu asemenea mesaj despre școală, ne va fi tot mai greu. Că, oricum, sistemul de învățământ nu mai are nimic „organic”, românesc, totul fiind copiat și impus de U.E., condiționat de aceștia și mergând nu la esențe, ci la formalism. Așa vom avea o generație slab pregătită și ușor de manipulat - slugi la cei străini. Așa că, nici o bucurie nu-mi aduce această vacanță de iarnă, chiar dacă e mai mare și cu „recuperare” (Concediu fără plată cu recuperare – ce-o mai fi și asta). Nu mai am cuvinte și las „colindul” să vorbească.

Trist colind

Lerui ler, Domnului Doamne !
C-am pornit a corindare,
Să rostesc tristă cântare:
Să vă spun cu gând curat,
În țară ce s-o-ntâmplat …
Că stăpânii-s lacomi tare,
Săracii-s făr-de mâncare;
Că stăpânu-i mincinos,
Săracu-i făr-de folos.
În Grădină-s pomi uscați,
Oamenii-s tot supărați;
Zâmbetu-împietrit pe față -
Vai și-amar de ea viață !
Că n-ai, Doamne, ce să pui
Pe masa românului.
Țara arde, duhu-și dă,
Și domnii … se piaptănă.
Lerui ler, Domnului Doamne !
Că-n Grădina lui Ion
Străinu-i acuma domn;
Se strecoară, dă din coate,
Să mai fure cât ce poate.
Măi române, frățioare,
Întoarce-te la mioare,
La căsuță-n satul tău,
Lăudă-l pe Dumnezău,
Și-l uită pe strinul rău;
Să se ducă pe pustiu,
De nume să nu-i mai știu !
Să corindăm de Crăciun
La omu ̓ harnic și bun;
Și s-aducem mulțămire
Celui Deasupra de Fire –
Lerui ler, Domnului Doamne !
Ia aminte, Bade Ioane !