Cine nu se bucură de sosirea vacanţei, de clipele de libertate, de regăsire şi de visare. Eu o mărturisesc cu gând limpede. Îmi doresc să petrec clipe de linişte şi de visare. Mă tulbură gândul de a mai scrie ceva, chiar de a tipări placheta de versuri ce zace undeva însertarul lacrimii mele. Dar voi putea oare să-mi împlinesc acest vis ? Dar economiile, dar invidiile şi bârfele, dar durerile celor … avizaţi ? Să mai văd ! Le-am recitit – poeziile – şi parcă vor ceva. Dar până atunci vă reţin atenţia cu versurile de mai jos care nu-mi aparţin. Au fost scrise de vreun însingurat în clipe de amară decepţie, dar „sună” bine. Printre „manuscrisele” mele din calculator am găsit şi versurile acestea, nesemnate, scrise desigur pentru a fi incluse în „Caietul literar” de vreun elev. Poate atunci nu mi-au plăcut, poate am bănuit că sunt plagiate, ceea ce e posibil. Dar mie-mi plac şi de aceea le recomand iubitorilor de poezie. Citiţi-le cu atenţie şi ghiciţi freamătul sufletului celui (celei) ce le-a scris. Nu vi se pare că o fărâmă din sufletul vostru freamătă de emoţie şi adevărată simţire ?
