Toamna sinceră şi blândă
Toamna se arată sinceră şi blândă,
Peste şesuri cerne frunza ei plăpândă;
Vântul lin adie cu un murmur viu,
Soarele mângâie cerul stacojiu.
Stau tăcut in iarba pală şi ascult izvorul,
De copilăria dulce mă subjugă dorul;
Izvor se prăvale cu lacrimi plângând,
De neprihănire mă subjug-un gând.
Se arată-n codri umbre mari şi reci,
Pe cărarea vieţi-mi nu vreau să mai treci;
Căci se grămădiră pe-a sufletului coarde -
Stranii deznădejdii, năvăliri de hoarde.
Toamna se arată sinceră şi blândă,
Cerne peste suflet vajnică osândă.
Vezi mai multe video din Muzica
