Lui Rareș
Din al simțirii adăpost,
Un vers târziu își face rost;
E-n fapt de zori și din grădină
Te-adoarme-un zumzet de albină.
Laleaua – trist – sub raza
bolții,
Cutează să-și arate ... colții.
Adie-un vânt de primăvară
Și te zorește: Hai afară !
Vii gânduri se ivesc tumult,
Visând la vremuri de demult;
Când, fiind copil nealintat,
În lumea largă am plecat.
Și vii acum în lumea dalbă,
Să împletești a vieții salbă...
Adastă-n suflet gând mai mic,
Un gând șăgalnic ... de bunic.