Revelații

                                Lui Rareș

Din al simțirii adăpost,

Un vers târziu își face rost;

E-n fapt de zori și din grădină

Te-adoarme-un zumzet de albină.

Laleaua – trist – sub raza bolții,

Cutează să-și arate ... colții.

Adie-un vânt de primăvară

Și te zorește: Hai afară !

Vii gânduri se ivesc tumult,

Visând la vremuri de demult;

Când, fiind copil nealintat,

În lumea largă am plecat.

Și vii acum în lumea dalbă,

Să împletești a vieții salbă...

Adastă-n suflet gând mai mic,

Un gând șăgalnic ... de bunic.

Etica magna

Etica magna

                                              La Băile Felix

Dacă pășești, tăcut, în ziua mare,

Prin târg, cu-aprinsul felinar,

Și cauți un om cu suflet mare,

O să-l găsești, măi frate, tooot mai rar.

În autobuz, o ceată de copii isteți

Se strâng în colț, să facă roată,

Adună bani mărunți pentru bilet,

Mereu se-încurcă ... la socoată.

Aproape, un bătrân cu vorbă-nceată –

Pe cap căciulă, -n spate un suman -

Privește drag spre ... ”nevoiașa” ceată

Și le oferă-intempestiv ... un ban.

Și a tăcut , atunci, voioasa ceată,

Iar ochii unei fete lăcrimoși se strâng:

”- Doamne, ce-mi vine-acum să plâng !”...

Lecția de morală-i ... bine învățată.