Poghisite

Nichita Stănescu despre poezie:

"Poezia este singura avuţie pe care omul o are încă nejefuită ! "

În Grădina lui Ion

Povestea Mărului

Un măr trona într-un paner, alături de-alte poame,/ Şi s-aştepta să-l mestec, cu nesaţ, când mi-o fi foame;/ Citind poezii alese din galbenele file,/ L-am admirat prelung mai multe zile;/ Mă încântau culorile catifelate şi uşoare,/ Ce le-adunase-n miezul lui sub ploi şi soare,/ Pân-ce-ntr-o zi o mână grăbită l-a cules,/ L-a pus pe masa mea – o „poamă” pe ales./ Iar eu, hain, îndată l-am dezbrăcat de coajă,/ I-am zdrenţuit culoarea şi bruma lui de vrajă;/ N-am stat pe gânduri – degrabă l-am tăiat – / Şi, mestecând alene, măi frate,… l-am mâncat,/ În timp ce savuram o altă poezie/ Cu iz sentimental şi-aleasă armonie;/ M-am aplecat atent, cu toată-ardoarea,/ Şi, curios, căutam versului „aroma şi culoarea”;/ Să dibuiesc o temă, ideea, motive şi „figuri”;/ Am împărţit-o-n rime, catrene, totul foarte clar…/ Într-un cuvânt, prieteni, am pus-o … pe cântar./ Iar la sfârşit, sfios, surprins, m-am întrebat:/ Unde-s aroma, culoarea din mărul de-altădat’?/ Răspunsu-i unul simplu, uşor, şi de-aşteptat:/ Când sfărâmi armonia zidită-n univers,/ Nu mai găseşti „savoarea” mirabilului vers. Prof. Pogan Mihai