Cântecul izvorului
Vă rog , nu tulburaţi izvorul
Din care se alină dorul,
Căci din vechime ni-este dat,
De Domnul bine-cuvântat;
S-aline setea de păcate,
Aduse din străinătate.
L-am curăţat, l-am văruit,
Cu verde brad l-am prejmuit
Şi i-am brodat cununi de flori,
Din roua poleită-n zori;
Pentru drumeţul abătut;
Şi-o bancă de odihnă-am pus,
Pentru drumeţ pe gânduri dus;
Ca să admire cine-o trece,
Nuferii dalbi pe unda-i rece.
Căci prea sunt mulţi care doresc,
Să tulbure ce-i românesc,
Să sfarme tot ce-i drag şi sfânt –
Izvor de lacrimi şi de cânt.
La mulţi ani ! Prof. Pogan Mihai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu